Cosmos

Radu Gyr – Galaxii

de

Și timp și spațiu poate vom înfrângeși vom culca pe lave-nvinse hăul,cu lațe gudurate ca dulăul,sau ca ursoaica tăvălită-n sânge.Mai mult scrâșni-va-n carne fierăstrăulcunoașterii și-al vrerilor nătânge –și-ar fi, în taina ce se tot răsfrânge,barosul: omul, cosmosul, ilăul –.Himenul și-l păstrează doar minuneadin noi cu oarbe ceruri nepătrunse,în care dorm tenebra, spurcăciunea,și Îngerul cu coastele … Citește mai mult

Radu Gyr – Nocturna

de

Când printre fântâni alunecă ineleși orice vis își crapă o păstaiese tolănesc izvoare și pâraiecu fața-n sus și ochii către stele.Și se visează rece vâlvătaiecurgând cu Drumul-robilor și ele,prundișul veșniciilor să-l speleși sălciile cerului să-ndoaie.Iar sus, în constelata lui tăcere,clipește Drumul-robilor din gene,visând că se sfărâmă-n juvaere.și curge ca un fluviu alb, alene,jos, pe sub … Citește mai mult

Radu Gyr – Tristețe Cosmică

de

Dorm mările și asprele faleze.Nu-i nicăieri o rană să se vadă,dar o durere rece de zăpadăs-a-ntins peste genuni să scânteieze.Și parcă lacrimi mari încep să cadăși parcă toate lumile sunt trezeși sferele pornesc să sângerezeîn liniștea vibrândă ca o spadă.Abisul, timpul, marele-ntunericse scoală-ncet în vechea lor treimeși bat în pulsul miezului generic.Și tot mai pur, … Citește mai mult

Radu Gyr – În Cimitire

de

În cimitire, sub străvechi coloanede iarbă făr’-aducere aminte,nu cranii zac, nici munți de osemintede beznă scufundate ca-n oceane.ci lumile de-acum și dinainteși de apoi, ca sparte sub ciocane,dorm crâncen sfărâmate-n milioanede țăndări, risipite prin morminte.Întregul cosmos a murit și moare,murind mereu cu clipa pământeană.Pier orgi de cer și harfe lungi de soare.sub fruntea devenită buruiană,în … Citește mai mult

Radu Gyr – Moș-Cosmos

de

Ursuz, mocnind de ghețuri în cerdacuri,păzit de taine vechi ca de zăvozi,din când în când basmaua ți-o deznozidin noduri de milenii și veacuri.Și, moșule, din gerul tău scântezinoi lumi de foc, de sus, din prepeleacuri,rubine mari în funduri reci de lacuri,sau jerbe lungi cu diamante-n cozi..Și eu, moș-Cosmos, vin din nebuloase,dar ard ca tine-ntr-un părelnic … Citește mai mult

Radu Gyr – Peisaj Nocturn

de

Când prin fântâni alunecă ineleși orice vis își crapă o păstaie,se tolănesc izvoare și pâraiecu fața-n sus și ochii către stele.Și se visează rece vâlvătaiecurgând cu Drumul-Robilor și ele,prundișul veșniciilor să-l speleși sălciile cerului să-ndoaie.Iar sus, în constelata lui tăcere,clipește Drumul-Robilor din gene,visând că se sfărâmă-n giuvaiere.Și curge ca un fluviu alb, alene,jos, pe sub … Citește mai mult

Ion Pachia Tatomirescu – Tradiții Solare Aborigene

de

Prin megafoane intergalacticese-aude ultimul ordin de zi:„Până la terminarea zidirii prea-ntârziatea Turnului Babel,conform Înaltului Plan de Perspectivă Cosmică,n-aveţi voie să rămâneţi în urmă!Chiar dacă inima vă părăseşteşi-i penurie de combustibili,ori de lumina noastră cea de toate zilele:trimiteţi-vă scheletele-nainte!Nu vă lăsaţi amăgiţide luxuriante zăpezi, de muzici îngereşti!Nu vânaţiforfotitoare păsări de ceaţăcu-aripile-nhămate la carul tragic..!”Lumină sublimă ţâşneşte … Citește mai mult

Ioan Alexandru – Logos

de

Logosul de n-ar fi suferitDacă nu ar fi trecut prin moarteAș fi singur. Dar sunt fericitCă nici moartea nu ne mai desparte.Și extazele din când în cândDe aceea sunt devastatoareCosmosul va deveni CuvântCum și eu voi fi înfățișare.Până-atunci în horă sunt cuprinsÎn această zbatere prea strâmtăDar pământul printre stele ninsE absorbit de zorile de nuntă

Ion Caraion – Univers de Buzunar

de

Rece-i ciocanul, rece e piatra, rece e dalta.Stihiile nasc anapoda una din alta.În fiecare-s toate – cum vin mereu, cum pleacănopțile și zilele, cu și fără, poate și dacă.Un fulger taie munții, un munte-mpunge balta.Aceste trei imperii: ciocanul, piatra, daltalovite între ele, iau foc. Scânteile sar.Nechează peste cosmos vulcanul armăsar,cu nouă coame de flăcări și … Citește mai mult

Ion Barbu – Lava

de

Te-năbușa în pacla incizei atmosfere,O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere,Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul.Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptareSub aburii roșiateci, sub aburii de fier,Când înspre noi tărâmuri voiai o revărsare,Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!Dar se desprinse valul, și-o boală-ndepărtatăDin zâmbetu-i albastru … Citește mai mult