Cosmos

Radu Gyr – Galaxii

de

Și timp și spațiu poate vom înfrângeși vom culca pe lave-nvinse hăul,cu lațe gudurate ca dulăul,sau ca ursoaica tăvălită-n sânge.Mai mult scrâșni-va-n carne fierăstrăulcunoașterii și-al vrerilor nătânge –și-ar fi, în taina ce se tot răsfrânge,barosul: omul, cosmosul, ilăul –.Himenul și-l păstrează doar minuneadin noi cu oarbe ceruri nepătrunse,în care dorm tenebra, spurcăciunea,și Îngerul cu coastele … Citește mai mult

Radu Gyr – Nocturna

de

Când printre fântâni alunecă ineleși orice vis își crapă o păstaiese tolănesc izvoare și pâraiecu fața-n sus și ochii către stele.Și se visează rece vâlvătaiecurgând cu Drumul-robilor și ele,prundișul veșniciilor să-l speleși sălciile cerului să-ndoaie.Iar sus, în constelata lui tăcere,clipește Drumul-robilor din gene,visând că se sfărâmă-n juvaere.și curge ca un fluviu alb, alene,jos, pe sub … Citește mai mult

Radu Gyr – Tristețe Cosmică

de

Dorm mările și asprele faleze.Nu-i nicăieri o rană să se vadă,dar o durere rece de zăpadăs-a-ntins peste genuni să scânteieze.Și parcă lacrimi mari încep să cadăși parcă toate lumile sunt trezeși sferele pornesc să sângerezeîn liniștea vibrândă ca o spadă.Abisul, timpul, marele-ntunericse scoală-ncet în vechea lor treimeși bat în pulsul miezului generic.Și tot mai pur, … Citește mai mult

Radu Gyr – În Cimitire

de

În cimitire, sub străvechi coloanede iarbă făr’-aducere aminte,nu cranii zac, nici munți de osemintede beznă scufundate ca-n oceane.ci lumile de-acum și dinainteși de apoi, ca sparte sub ciocane,dorm crâncen sfărâmate-n milioanede țăndări, risipite prin morminte.Întregul cosmos a murit și moare,murind mereu cu clipa pământeană.Pier orgi de cer și harfe lungi de soare.sub fruntea devenită buruiană,în … Citește mai mult

Radu Gyr – Moș-Cosmos

de

Ursuz, mocnind de ghețuri în cerdacuri,păzit de taine vechi ca de zăvozi,din când în când basmaua ți-o deznozidin noduri de milenii și veacuri.Și, moșule, din gerul tău scântezinoi lumi de foc, de sus, din prepeleacuri,rubine mari în funduri reci de lacuri,sau jerbe lungi cu diamante-n cozi..Și eu, moș-Cosmos, vin din nebuloase,dar ard ca tine-ntr-un părelnic … Citește mai mult

Radu Gyr – Peisaj Nocturn

de

Când prin fântâni alunecă ineleși orice vis își crapă o păstaie,se tolănesc izvoare și pâraiecu fața-n sus și ochii către stele.Și se visează rece vâlvătaiecurgând cu Drumul-Robilor și ele,prundișul veșniciilor să-l speleși sălciile cerului să-ndoaie.Iar sus, în constelata lui tăcere,clipește Drumul-Robilor din gene,visând că se sfărâmă-n giuvaiere.Și curge ca un fluviu alb, alene,jos, pe sub … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Palmă

de

Palmă, culcuș boțit în caredormit-au constelații, sutede mii – lăsând, în reurcarela cer, în urmă, cute.Culcușul, oare, – atât de dulcele-a fost, încât, într-însul, clareși-arzânde, ca un mare sfeșnic,în tremur veșnic,să se culce?O, mâinile-mi care le-au fostculcuș prielnic, și abscons,sunt reci, acum și făr’ de rost,în lipsa astrelor de bronz.

Gabriela Melinescu – Ființele Abstracte

de

Unde e locul în care mișcătorul trupatinge-n trecere lucruri reale?Stau peste pământ întinsă și primescrefluxul sferelor egale.Ah, simt cuvintele ca șira spinăriia unor ființe nevăzutecare se mișcă, respiră și se hrănescși desfătate se întind orizontale,se-nnoadă, se-mpletesc și inventeazăun nevorbit al cuielor bătute-n simțurile goale.Stele întinse cu gâturi,tălpile de haos neîntâlnit.Se văd ideile ca terminațiile unui … Citește mai mult

Geo Bogza – Orion

de

Orion.Nici o corabie nu s-a întors vreodatăDin mările sudului sau de la CapricornAtât de pură și elegantă fregata,Cum se întoarce toamna Orion.Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicândLumina lui albă. Nici pe pajiști de fin.Oceane și munți îl văd primăvara plecândȘi cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.Octombrie urcă din nou peste grădiniÎnaltele-i catarge cu vârfuri … Citește mai mult

George Topârceanu – Eclipsă

de

Eclipsă.Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,În goluri vaste legănându-și sfera,Neptun adoră visător pe Terra, –O biată lume plină de păcate..El niciodată n-a trecut barieraSingurătății lui nevinovate, –Și-n clipa asta ea e moartă, poate:O umbră deasă-i umple atmosfera.Neptun, se vede că tu n-ai lunetăSă-i studiezi eclipsa de departe, –Când inocenta tânără planetă.Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:„Ce … Citește mai mult