Cosmos

Ion Pachia-Tatomirescu – Zălmiorul I

de

Gerar de năut arde-astronautnezărit de Gange, dintre nori de goange,stelelor nevrut, Lunii scurt sărut –brazii-picioroange trec Lacteea-n cange,scrum de-astronaut, gerar de năut..!.Capul mi-e-n echer, ochii-mi bat a fier,zariştea mă uscă-n vălu-i de moluscă,dinţii mi-s de-arcer, mestec praf de cer,doru-mi cade-n plus că-i grea mişcarea bruscă,trupul mi-e-n echer, ochii-mi ard sfânt fier..!20 martie 1976 / 1 … Citește mai mult

Ion Pachia Tatomirescu – Tradiții Solare Aborigene

de

Prin megafoane intergalacticese-aude ultimul ordin de zi:„Până la terminarea zidirii prea-ntârziatea Turnului Babel,conform Înaltului Plan de Perspectivă Cosmică,n-aveţi voie să rămâneţi în urmă!Chiar dacă inima vă părăseşteşi-i penurie de combustibili,ori de lumina noastră cea de toate zilele:trimiteţi-vă scheletele-nainte!Nu vă lăsaţi amăgiţide luxuriante zăpezi, de muzici îngereşti!Nu vânaţiforfotitoare păsări de ceaţăcu-aripile-nhămate la carul tragic..!”Lumină sublimă ţâşneşte … Citește mai mult

Ioan Alexandru – Logos

de

Logosul de n-ar fi suferitDacă nu ar fi trecut prin moarteAș fi singur. Dar sunt fericitCă nici moartea nu ne mai desparte.Și extazele din când în cândDe aceea sunt devastatoareCosmosul va deveni CuvântCum și eu voi fi înfățișare.Până-atunci în horă sunt cuprinsÎn această zbatere prea strâmtăDar pământul printre stele ninsE absorbit de zorile de nuntă

Ion Caraion – Univers de Buzunar

de

Rece-i ciocanul, rece e piatra, rece e dalta.Stihiile nasc anapoda una din alta.În fiecare-s toate – cum vin mereu, cum pleacănopțile și zilele, cu și fără, poate și dacă.Un fulger taie munții, un munte-mpunge balta.Aceste trei imperii: ciocanul, piatra, daltalovite între ele, iau foc. Scânteile sar.Nechează peste cosmos vulcanul armăsar,cu nouă coame de flăcări și … Citește mai mult

Ion Barbu – Lava

de

Te-năbușa în pacla incizei atmosfere,O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere,Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul.Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptareSub aburii roșiateci, sub aburii de fier,Când înspre noi tărâmuri voiai o revărsare,Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!Dar se desprinse valul, și-o boală-ndepărtatăDin zâmbetu-i albastru … Citește mai mult

Lucian Blaga – Dați-Mi Un Trup, Voi Munților

de

Dați-mi un trup, voi munților.Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,și totușiflori albe și roșii eu nu-ți pun pe frunte și-n plete,căci lutul tău slabmi-e prea strâmt pentru strașnicul sufletce-l port.Dați-mi un trup,voi munților,mărilor,dați-mi alt trup să-mi descarc nebuniaîn plin!Pământule larg, fii trunchiul meu,fii pieptul acestei năprasnice inimi,prefă-te-n lăcașul furtunilor cari mă strivesc,fii amfora … Citește mai mult

Ion Barbu – Paznicii

de

Paznicii.Înaltă conexiune,Gardă eficace nunților,Drum și Carte:Pentru sumbrul rac al lui Marte.Pentru Jup– Acel Trup –Saturn centurat în aparte,Uran ca un tiv,Neptun aditiv;.Cădelnițare în cor a nunților,Din zece Lune, în rampă,O foarte cerească și amplăMătanie a Frunților!.Salut de pe scară de noapte,La sceptrul seralDe trei ori spiral:Al lumii râu static de lapte;.Plecăciune joasă,La fața păroasă,Suptă, care … Citește mai mult

Laguna – Cosmos

de

Refren:Na-na-na-na-na-na, sunetul vineTutu-nu-tutu-nu-tutu-nu, în ritm suntem doiNa-na-na-na-na-na, prin cosmos cu tinePână la stele și înapoi.Am un capriciu, îl țin ascunsDar știu că îl vei aflaAtmosfera se încinge în clubAsta e seara mea.Refren..X2. Ploaia mă învață să cântLumea se schimbă mereuLa noapte mă rup de pământVibrez pe corpul tău.Din adâncuri ies la luminăAm venit să aprind … Citește mai mult

Irina Rimes – Cosmos

de

Fii Cosmos, mi-ai zis odatăUită de el, uită de totFii fată pentru tine măcar o dată.Fii Cosmos, mi-ai zis într-o ziSă mă las ușor pe spate, că tu mă țiiSă am încredere în tine, mai știi..Și eu am avutCând m-am lăsat pe spateDar tu nu m-ai ținutȘi eu am căzut și eu am căzut.Am căzut … Citește mai mult

Karin Boye – Violoncelul Profund Al Nopții

de

Profundul violoncel al nopțiiazvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formeleîn fluviul de lumină cosmică.Dune luminoase, prelungi,le clătește val după val în vecia albastră.Tu! Tu! Tu!Iluminată, ușoară materie, al ritmului înflorat întuneric,plutitor, amețitor vis al viselor, orbitor de alb!Un pescăruș sunt eu, și cu aripi întinse, calme,beau fericirea sărată … Citește mai mult