Ion Pachia-Tatomirescu – Cerul-Craniu

Mai sus decât țeasta-i alt craniu,
mai sus decât acestea-s altele –
cranii concentrice, cranii-orizonturi..
Culoarea și verbul dumnezeiesc
sunt la o margine de greieri, de elitre,
unde sună osul parfumat al zeițelor
din marea mea de spice și maci,
cu soarele dansând în orbitele
marelui craniu, craniul-întreg-cosmic..
4 Prier 1992 / 3 Gerar 1997.

Sensul versurilor

Piesa explorează ideea morții și a transcendenței, folosind imagini puternice ale craniului ca simbol al efemerității și al conexiunii cu universul. Versurile sugerează o călătorie spirituală către înțelegerea profundă a existenței.

Lasă un comentariu