Versuri corectate și adnotate
Stă amurgul să coboareApropiere – ndepărtând –Prima-i înălțată-n zareSteaua serii-n licăr blând!Totu-i clătinat himeric,Cețuri urcă spre senin,Adâncimi de întuneric..Lacu-i de răsfrângeri plin.Din răsăriteana zonăLuna-mi trece un fior,Pletele de sălcii-ușoareSaltă-n valul următor.Umbra joacă-n boarea rece,Luna vraja-și țese lin,Și prin ochi răcoarea trece,Inimii-aducând alin.
E-un drum șerpuind pe sub poale de dealSub tălpi ce se-ncing în țărânăȘi-un tânăr, ce merge cântând la cavalO doină-nvățată la stână.Cu el, e doar umbra-i ce crește-n amurg,Sub pasul întins voinicește,Din ochi, picături de apus i se scurg,Iar jalea din doină-l oprește.Ridică privirea. Nu-i cânt de cavalȘi, totuși, e-aceeași cântare,Ecoul să fie-n cetatea din … Citește mai mult
Lui Emilian Galaicu-Păun.Ochii îi suntca niște pepiniere de păstrăvi –nici o lacrimă-n plus.Susîn adâncul de boltăo pasăre răpitoareplutește în cercuriurmărindce se întâmplă jos.Când braziiîși terminară de ascuțit umbrele,un sânge orbitorinundă apusuliar păstrăvii lunecoșievadară pentru totdeaunadin ochii încădeschiși.
Septembrie 1828.Când în zori grădină, munteSe desfac din văl de ceațăȘi pestrițe flori mărunteSă-și aștepte doru-nvață;Când eterul nori cu rândulSpre senina zi îmbieȘi când vânt din est suflându-lCalea soarelui o scrie;Când, vrăjit, nalți mulțumireCerului înalt și mare,Soarele, la despărțire,Aurește-ntreaga zare.
De ce, oare, înserarea e menită să se așezePeste ziua liniștită ce se-alintă-n Soare blândȘi-i așteaptă mângâierea, trup de clipe-abandonândSub atingerea de raze care vin s-o-mbrățișeze?Fermecat de albul zilei, o sărută, o iubește,O învăluie-n căldura șoaptelor cum nu s-au spusȘi-i promite nemurirea zilei fără de apusDacă vrea să îl urmeze, cu iubire, nebunește.Îl privește-nfiorată, înroșită … Citește mai mult
Sunt zile-n care Soarele se stinge,Cuprins de-a resemnării duioșie:El umple cerul de melancolieȘi-apusu-i palid.. e-un apus ce plânge.Iar uneori în dungi de foc își frângeRevolta din suprema agonie:E cerul parcă vânăt de mânieȘi-apusu-i roș.. E un apus de sânge.Dar totdeauna stingerea solarăSe-nvăluie-n adânci tăceri de searăȘi-Amon, în fața morții, nu se teme.E calm și rece … Citește mai mult
Împrospătează vara cu legănări ușoare,un palmier ce câmpul tăcut îl decorează;Și în a lui visare însingurat oftează,În râu vărsându-și jalea sub soarele ce moare.Aprins de raza care tot golu-l înroșește,simțind suflarea nopții, în vârf puterea-i piere;Și franjurii cu milă șoptesc și cu durere,atunci când vin cocorii pe-un cer care jelește.Pierdut în ceața deasă, de briza … Citește mai mult
Azi te aştept cu florile de-apus,Acelea ce-nfloresc doar când te vădAmurgului având ceva de spusŞi despre mine-i vorba, o prevăd.Eu cred că-i spui cât, încă, mă iubeşti,Că tu-mi eşti floarea zorilor de ziŞi numai pentru mine înfloreşti,Îi spui apusului şi ce va fi:O-mbrăţişare, un sărut şi tuUitându-te-ntre mine şi dorinţiMai vechi, mai noi, dar niciodată … Citește mai mult
Sta la îndoială vântul să-mi poarte iar cuvântulSau să mai uite de mineSe-nvârte și nu știe să tacă sau să adieCa-n zilele senine. Refren: Apus de dragoste, hai zboară vântuleSpre dragul meu e zborul tăuCa dragostea să-i spuiDoar tu îmi ești zborul vântului.Spre dragul meu e zborul tăuCa dragostea să-i spuiDoar tu îmi ești zborul … Citește mai mult
Cu dragoste apusul lent privea,Pătrunsă de-armonia melodieiȘi de ciudata viață-a poeziei,În taina lor să intre îi plăcea.Nu roșu-aprins, ci griurile paleȚesutu-i-au destinul delicat,Sortit să prindă tonul și-ncercatÎn ezitări, reflecții, căutare.Fără-a-ndrăzni s-asculte de chemareaDin labirint, tumultu-i cercetaDe dincolo de zid și alergareaȘi formele, ca doamna din oglindă.Zei care nu știu rugăLăsat-au flăcările s-o cuprindă.