Johann Wolfgang Von Goethe - Stă Amurgul Să Coboare
Stă amurgul să coboare / Apropiere – ndepărtând – / Prima-i înălțată-n zare / Steaua … →
Stă amurgul să coboare / Apropiere – ndepărtând – / Prima-i înălțată-n zare / Steaua … →
E-un drum șerpuind pe sub poale de deal / Sub tălpi ce se-ncing în țărână … →
Lui Emilian Galaicu-Păun. / Ochii îi sunt / ca niște pepiniere de păstrăvi – / … →
Septembrie 1828. / Când în zori grădină, munte / Se desfac din văl de ceață … →
De ce, oare, înserarea e menită să se așeze / Peste ziua liniștită ce se-alintă-n … →
Sunt zile-n care Soarele se stinge, / Cuprins de-a resemnării duioșie: / El umple cerul … →
Împrospătează vara cu legănări ușoare, / un palmier ce câmpul tăcut îl decorează; / Și … →
Azi te aştept cu florile de-apus, / Acelea ce-nfloresc doar când te văd / Amurgului … →
Sta la îndoială vântul să-mi poarte iar cuvântul / Sau să mai uite de mine … →
Cu dragoste apusul lent privea, / Pătrunsă de-armonia melodiei / Și de ciudata viață-a poeziei, … →