Wang Wei – Lacul Y
Seara curge-n glas de fluierȘi ne doare despărțirea,Luntrea-mi în chindie suieSă atingă asfințirea.Din mijloc de cale pe apeAm privit maluri lăsate –Munții verzi sunt tot aproapeDoar că-n nori pe jumătate.
Versuri corectate și adnotate
Seara curge-n glas de fluierȘi ne doare despărțirea,Luntrea-mi în chindie suieSă atingă asfințirea.Din mijloc de cale pe apeAm privit maluri lăsate –Munții verzi sunt tot aproapeDoar că-n nori pe jumătate.
În cer albastru, răzleţiţiSe plimbă nouri auriţi;Pădurea învelită-n ceaţăSe scaldă-n marea de roşaţăDin asfinţit. Şi la răcoareSe pleacă spicu-n dormitare,În codri, — mare, înfocată –S-arată luna. Şi deodatăS-aprinde-a stelelor lucire.Domneşte pace, liniştire..În suflet tainicele struneÎmi cântă sfânta rugăciune.Iunie 1912
După gardul de magnoliiCurge-apusul întreg în toamnăPeste-aramele coroleiPăsările se îndeamnă.Ca ecourile veriiSe mai văd culori aprinse –Ceața-ntunecată-a seriiMunții încă nu-i cuprinse.
Atunci când soarele apuneŞi zarea arde-nflăcărată,Atuncea inima îmi spuneDurerea ei nemângâiată.Şi tot mă-nşel şi trag nădejde,Că nu-i departe alinarea,Dar mintea mea mă amăgeşteŞi tot mai tare mă munceşte.Nădejde nu găseşti în lumeŞi n-ai de ce nici să o caţi:Ea numa-n suflete trăieşteŞi doruri-n inimă trezeşte.
La apus coboară jar mocnit din cer.Îmi inundă ochii cu rugini de fier.Aprigă ninsoare de scânteie viiCaldă dezmierdare peste aripi gri.Curg în șoapteZori de noapteCurg în șoapteZori de noapte.La apus coboară jar mocnit din cer.Îmi inundă ochii cu rugini de fier.Aprigă ninsoare de scânteie viiCaldă dezmierdare peste aripi gri.Curg în șoapteZori de noapteCurg în șoapteZori … Citește mai mult