Stă amurgul să coboare
Apropiere – ndepărtând –
Prima-i înălțată-n zare
Steaua serii-n licăr blând!
Totu-i clătinat himeric,
Cețuri urcă spre senin,
Adâncimi de întuneric..
Lacu-i de răsfrângeri plin.
Din răsăriteana zonă
Luna-mi trece un fior,
Pletele de sălcii-ușoare
Saltă-n valul următor.
Umbra joacă-n boarea rece,
Luna vraja-și țese lin,
Și prin ochi răcoarea trece,
Inimii-aducând alin.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera liniștită și melancolică a amurgului, cu accent pe frumusețea naturii și efectul calmant asupra sufletului. Este o invitație la contemplare și relaxare în mijlocul naturii.