E-un drum șerpuind pe sub poale de deal
Sub tălpi ce se-ncing în țărână
Și-un tânăr, ce merge cântând la caval
O doină-nvățată la stână.
Cu el, e doar umbra-i ce crește-n amurg,
Sub pasul întins voinicește,
Din ochi, picături de apus i se scurg,
Iar jalea din doină-l oprește.
Ridică privirea. Nu-i cânt de caval
Și, totuși, e-aceeași cântare,
Ecoul să fie-n cetatea din deal?
E-o voce sau, numai, îi pare?.
Îi cântă, îl cheamă, l-abate din drum,
Îl face să uite de frică,
Ființa de-acolo-i dictează acum,
Voința-i devine prea mică.
Îi știe legenda, o știe demult,
Dar merge, coboară o scară
Ce-l duce, pereche-n regatul ocult,
Domniței, de veacuri fecioară.
Daniel Vișan-Dimitriu
(27 apr. 2017, Vol. “Eterna căutare”)
Sensul versurilor
A young man is lured by a mysterious song and a legend he knows well, leading him down a path towards a hidden realm and a maiden who has waited for centuries. The song speaks to destiny and the overpowering nature of fate.