Când unei Abstracțiuni i se dau brațe,
Ce brațe i se dau?.. Îndrăgostiții
Se caută cu cioturi roz în umeri,
Îngenunchează-n pat ca stâlpi de sare.
Când unei Abstracțiuni i se dă sânge,
ce sânge i se dă?.. Prin șapte găuri
din pieptul credincioșilor se scurge
– melasă fără stropi – un vid fanatic.
Când unei Abstracțiuni i se dă mană,
ea scapă. Mecanismul ei angelic
a pregătit de mult un coș cu nimburi,
și scripeți, și-l coboară sub țărână.
Sensul versurilor
Piesa explorează limitele abstracțiunilor și modul în care acestea sunt percepute și internalizate de oameni. Sugerează o deziluzie față de credință și o căutare a sensului dincolo de convențiile spirituale, evidențiind un mecanism angelic care coboară un coș cu nimburi sub țărână, simbolizând poate o pierdere a sacralității sau o ascundere a acesteia.