Versuri corectate și adnotate
Când unei Abstracțiuni i se dau brațe,Ce brațe i se dau?.. ÎndrăgostițiiSe caută cu cioturi roz în umeri,Îngenunchează-n pat ca stâlpi de sare.Când unei Abstracțiuni i se dă sânge,ce sânge i se dă?.. Prin șapte găuridin pieptul credincioșilor se scurge– melasă fără stropi – un vid fanatic.Când unei Abstracțiuni i se dă mană,ea scapă. Mecanismul … Citește mai mult
Și cel care purta în mâini balanțaînaintă, și un șuvoi de greierizimțeau lumina talerului scund.Nu, încă nu era târziu: proporțiistrâmbate, romburi licărind în mânaunor copii prea răsfățați treceaula orizont; de pe copaci rășinaaluneca pe buze de călugări;vagi sunete călătoreau în dungă,piereau! – dar încă nu era târziu.Și-apoi, ce-nseamnă măsurarea umbrei?Suntem – și-atâta tot. Justificareava fi … Citește mai mult
Stau nevăzute, și-n graiul păstorilormurmură cântec de leagăn. Dar cândPatria însăși se naște – și-aceastaîntruna se-ntâmplă, și-n taină –.ce fel de limbă vorbesc Ursitoarele?Miezul e-n fruct, și gustării menit;sâmburii, însă, țărânii: căci numaiatunci – voievod care-și ținețara și oamenii-n crengi, – ridica-se-vatânărul pom. Tot așa, când vorbim,carnea cuvintelor noastre-i plăcere,se mistuie-n gură. Dar cine,spuneți-mi! zvârle … Citește mai mult
La cumpăna nopții, eu sui într-un turn.Păianjeni, cucuvai înțeleptese-ntrec să-mi oprească urcușul nocturnde strajă pe strâmtele trepte.Dar nu e nici buha cu strigătul ei,nici iasca cu ochiul sinistru,nici aprige pliscuri ce scuipă ulei,nici aripi suflând ca un sistru,nici spada jucându-mi pe creștet pieziș,nici limba-ntre granițe oarbesă stea împotriva acestui suisce-ntr-una, hipnotic, mă soarbe.Treptat izbăvit de … Citește mai mult
Ne iubim ca arborii: cu vântulși cu păsările din frunziș.Creanga dragostei își stinge-avântulcând în cer, când pe pământ, pieziș.Gândul – ce avară bogăție!Fără-a da nimica nimănuiîși împrăștie cu dărnicieaurul și primăvara lui.Totul ca o agonie dragăstăruie în noi și în zenit.Uneori blestemul se dezleagăși le știm ușor, ca din citit.Crește un alt cer undeva-n apeși … Citește mai mult
Iară și iarăîncepe starea fiduciară.Toate zac bolnavepe arie:și cele dure,și cele suave,– și nu mai pot să îndure.Ca și când după Nominarie– ultima lună din anul cu nimb –ar mai fi încă una: – de schimb.Le-am spus:– Dar voi sunteți doar cuvinte:inițiale,feude scutite de orice apus,o bolboroseală fierbinteîn cerul gurii senioriale..-Doamne, mi-au răspuns. E zadarnic:existentul, … Citește mai mult
Ca frunza ce se lasă pe izvorÎți tulbur sufletul c-o sărutare,Și gura ta, sorbindu-mă, tresareCu valuri care nu mai știu ce vor. Nici focul nu cutremură mai tare,Nici vântul nu îmbată mai ușor.Primești pe umeri un frunziș sonorCare se scutură dintr-o cântare. De ce suspini?Ce nour te pătrunde?Pe frumusețea ta ca peste undeSe lasă leneș … Citește mai mult
Acum, când știm cam câte grameAu creierii unor madame,Că nu-s deloc tobă de carte,Că-și uită mintea-n altă parteCând li se dă spre rumegareO capodoperă prea mare,Le tolerăm orice ieșire,De-ocară sau de lingușire,Într-un cenaclu idiot.Ce poți să faci? Atâta pot,Atâta știu, atâta ducCu căpușorul lor năuc.
Acum eu trebuie să mă grăbesc; o partedin sferă încă sună-n gol și vântulîncepe să se-aline. În văzduhuri,ca-n rumeneala unui măr, se-anunță,treptat, un licăr sumbru. Sus, pe casă,o pasăre e singura zvâcnirecare participă la scena asta.Dar nici căderea vântului, nici parteadin sferă, care sună-a gol, nici sumbrulpresimț din aer nu sunt pentru ea;și – după … Citește mai mult
Răstoarnă-n brazde numai râme noicei care azi, captivi ai suferinței,nu scurmă până-n măduva ființeiși nu se-ntreabă: Cine suntem noi?.Suntem mistreți fanatici ai credințeisau porci care râmează în gunoi?Mânăm în goană care de eroisau ne proptim în cârja neputinței?.Prea multor fiare-ngăduim să muștedin trupul țării și prea multor muștesă se repeadă-n ochiul nostru-amar..Din lut, din vânt, … Citește mai mult