Versuri corectate și adnotate
Pe plajă,pe plaja cu stele de mare străvezii,valurile se succed unul după altul.Trecutul secret al mării se aude,departe aproape aproape departe,ca o spaimă catifelată,ca un arhetip neînţeles,ca o formă mereu schimbătoare.Doar umerii mei de nisip și meduze ascunseîn arhitectura tivită cu tainăa valurilor.
Vin zoriistrăbat prin geamurile fumurii,nuntașii sunt cu toții obosiți,muzicanțiisuflă somnambulic în surle,bat cu lentoare din chimvale.Mire și mireasăstau încremeniți în jilțuri– biete taburete descleiate –nici preot și nici dascălnu mai țin isonul,moțăie în cap de masăprintre resturi și pahareca la nunta din Canadupă vinul cel bun.În lumina zorilorpe pereții albi se profileazăo umbră amenințătoare.
Cu bulgări de zăpadă-n mâini.Cu bulgări de zăpadă-n mâiniazvârl în focul veșnic.O zână, ninsă săptămâni,îmi ține luna sfeșnic.Când, aplecat și încordat,în focul veșnic bulgări reciazvârl, mai alb, mai nepătatdecât au fost în veci.Se stinge? Nu se stinge, nu!El arde-n flame lungi și iatăsprânceana mea-i de fum acuși fruntea încordată.Apă și foc, gheață și fum, –azvârl … Citește mai mult
Marea este o uitare,un cântec, o buză;marea este un iubit,răspuns fidel la dorință.Este ca un privighetoareși apele sale sunt pene,impulsuri care crescla stelele reci.Mângâierile sale sunt visedeschid moartea întredeschisă,sunt luni accesibile,sunt cea mai înaltă viață.Pe spatele întunecatvalurile se bucură.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Labirint în flăcări.Deci ceea ce nu se-nțelegeSuie în ceruri, palid fum,Dă Lycurg o nouă legePoimâine, mâine, acum, -.Cum că potrivit se-aratăLa distrugerea de sensLitera neînarmatăÎn cuvântul cel mai dens.Ba muiere, ba bărbat e,Semn și semne la un locO, cuvântule, cetatepururea în fum și foc.
Nesfârșit.Căldura ne poartă până la nesfârșitTotul ne împinge spre trecutÎn lumina lunii suntem doar noi doi.Nesfârșitul nu mai e departeNesfârșitul nu mai e acum departe.E timpul pentru următoarea eternitateE tot ce ne rămâne pentru totdeaunaPrin orizont spre cer.Nesfârșitul nu mai e departeNesfârșitul nu mai e acum departe.Nesfârșitul nu mai e departeNesfârșitul nu mai e acum … Citește mai mult
Seara-i tristă, cenușie,Marea-mbracă gros lințoliu,pe când cerul se sfâșie-nvăl de doliu.Plâns amar ce se frământăîn abis, prelung, se frânge.Apa-n timp ce vântul cântă,plânge.Laudă viori de brumăraza soarelui ce piere.Psalmodiază alba spumă:miserere.Armonii irump spre stele;briza va purta-n catargcântece triste, greledin larg.Din a zării goarnă arsăcurge-o simfonie rară,parcă muntele-și revarsăvocea clară.Ca un geamăt invizibil…ca un răget aspru, … Citește mai mult
De două zile ninge cu stele mari pe Olt.Colinele visează suav sub cerga moaleȘi parcă sunt mai tânăr, mai pur, mai dezinvoltCum rătăcesc cu ochii prin sunete ovale.Pădurile solemne privesc tăcut spre cerCu crengile-ncărcate de liniști și lumină;Sălbăticiuni ciudate răsar din râpi și pierCând vulturii văzduhul cu aripa-l înclină.La cotul unde-arinii se dau uimiți în … Citește mai mult
Ești ramura mea de cais,la geam luminându-mi întruna.Ești creanga ce-o leagănă lunași-adânc mi-o cutremură-n vis.Mi-ești azima, vinul și strunacu taină de cântec nescris.Ești ramura mea de cais,la geam luminându-mi întruna.Și dacă mă frânge furtunași cad ca un vultur ucis,cu sânge mânjind mătrăguna,la geam luminându-mi întruna,ești ramura mea de cais.
Către ciocârlie.Ziua ori că seara,În zarea devreme –Numai că nevăzutăCântă de asupra mea.Îndelung mă voi pierde-n ascultareaSunetului din înălțime,De parcă acest cântecelMi-l cânți nu tu. Către ciocârlie.Zori că-s, ziuă multă,Ori că e apus,Cântă nevăzutăDe mine mai sus.Ca într-o uitareTe voi ascultaParcă-acea cântareNu este a ta.