Cuțit de-argint prin inima-mbuibată
a lui Septembrie. Melodios
călătoresc alămuri și, deodată,
se lasă cu un semiton mai jos.
Dar ce lumină încă!.. Viespi avide
asediază dulcele: scântei
pe suprafața unei sfere care-nchide
un gol de noapte în preaplinul ei.
Vom fi – sau nu? O mistică merinde
de zbor întors ni se oferă-n vânt:
ca mărului, în vreme ce aprinde
distanța dintre creangă și pământ.
1969
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a frumuseții melancolice a toamnei. Metaforele bogate sugerează o meditație asupra existenței și a efemerității, folosind imagini puternice din natură.