Versuri corectate și adnotate
Cuțit de-argint prin inima-mbuibatăa lui Septembrie. Melodioscălătoresc alămuri și, deodată,se lasă cu un semiton mai jos.Dar ce lumină încă!.. Viespi avideasediază dulcele: scânteipe suprafața unei sfere care-nchideun gol de noapte în preaplinul ei.Vom fi – sau nu? O mistică merindede zbor întors ni se oferă-n vânt:ca mărului, în vreme ce aprindedistanța dintre creangă și pământ.1969
În septembriecând argintul topitpică linpeste noaptea grădinii,Moartea, bătrâna zeflemitoare,vine șoptindu-țica un prieten delicat,ce-și amintește de tine.Sub trandafirii veriicând purpuriul aprinsse îngână cu-amurgulfrunzelor roșii sălbatice,iubirea cu mâini micivenind te atinge,deșteaptă mii de amintiriși delicat îți șopteșteîntrebări fără răspuns.
SeptembrieCădeau domol, pe-o carte,frunze târzii din nucul cel bătrân.Rădvanul toamnei se zărea, departe,după himera clăilor de fân. SeptembrieCuvinte de iubirepoate n-au fost, eu nu le-am cunoscut.Ca pozele din cartea de citire,eram adesea-nsingurat și mut SeptembrieLumini licăritoareînvăluiau surâsul meu amar,și nu mai era doamna-nvățătoaresă-l mângâie pe cel mai trist școlar
Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea:Nici un ceasornic nu numără clipele.Unde sunt săruturi și brațele îmbrățișeazăTimpul nu are relevanță.Miez de vară: frunzele atârnă mari și nemișcate;La margine de pleoapă, o stea –Sub mătasea pielii, o mare –Ele ne spun că aici nu există timp.Stăm; frunzele nu cunosc vârsta verii.Nici un ceasornic nu … Citește mai mult