Cădem adesea,
în imponderabilitatea,
șanțurilor adânci de priviri,
prin care navigăm,
fără să știm vreodată,
încotro vom ajunge,
împreună,
cu țărmurile viselor noastre,
cărora clepsidrele morții,
le macină stelele căzătoare,
ale împlinirii,
în care amândoi am crezut,
transformându-le,
într-un nisip rece,
de cuvinte,
duse pe aripile inimilor de vânt,
ce orbește necontenit,
ochii timpului,
singurătății,
de noi înșine,
unde totul a început să ne devină,
o normalitate banală.
Sensul versurilor
The song reflects on the disillusionment that comes with time, as dreams fade and words lose their meaning. It speaks of a journey through life's challenges, ultimately leading to a sense of banal normalcy and loneliness. The lyrics evoke a feeling of lost hope and the erosion of dreams by the passage of time.