Versuri corectate și adnotate
Acum se nașteGândul ce poateS-alunge visulS-alunge chipulSă-ntoarcă caleaSă zmulgă ghimpulS-aștearnă mareaSă cheme vântulSă piardă caleaS-adune timpulSă facă diguriSă rupă firuriCe l-a legat cândva de pieptCe l-a legat cândva de pieptDe ieri.Să sece mareaSă oprească vântulSă rupă rigulSă cheme chipul.Deasupra și sub mineEste nisipulÎncă de piept se țineUită chipulAruncă-n mareClipele goaleSă-noate noapteaSă-nghită sareNu vreau s-ating pământulNu … Citește mai mult
Să nu te bucuri, nu, prea multde viață, de acest tumultcare te face să-ți închipuică nu-i tot una cu nisipu-isă nu-ți închipui… Căci așa e:ea face dintr-o vâlvătaiecenușă; din cenușă – vântși din ce-i vânt face-o odaiefără pereți, fără cuvânt.
Cădem adesea,în imponderabilitatea,șanțurilor adânci de priviri,prin care navigăm,fără să știm vreodată,încotro vom ajunge,împreună,cu țărmurile viselor noastre,cărora clepsidrele morții,le macină stelele căzătoare,ale împlinirii,în care amândoi am crezut,transformându-le,într-un nisip rece,de cuvinte,duse pe aripile inimilor de vânt,ce orbește necontenit,ochii timpului,singurătății,de noi înșine,unde totul a început să ne devină,o normalitate banală.