Înveșmântat cu mantaua dezolării,
pe frigul de sfârșit de lume,
al non-sensurilor existenței,
pe buzele cuvintelor cărora,
este veșnic înghețat,
astfel încât de fiecare dată,
disperarea ne invită,
la patinaj de cuvinte,
alături de moartea,
care-și ascunde fardurile iluziilor,
alături de oglinda spartă a creației,
în care își privește chipul pe furiș,
al propriei ființe,
din care ne-a suflat și nouă viața,
pe care ne-a ascuns-o,
în buzunarul viselor deșarte,
ale zilelor,
pe care se decide să ni le fure,
din respirația destinului.
Sensul versurilor
The poem explores themes of despair, the meaninglessness of existence, and the ever-present specter of death. Life is portrayed as a hidden, stolen thing, lost in empty dreams and the cold reality of fate.