Versuri corectate și adnotate
E atât de zgomotoasă Liniștea,care se reazămă,pe zidurile catedralelor noastre de Cuvinte,încât acestea au ajuns,să ni se prăbușească,pe frunțile pline de sudoare,ale Zilelor fără Adăpost,sub acoperișurile cărora,ne ascundem Neputința,de a fi noi înșine,pe străzile de sfârșit de Lume,ale Apocalipselor din Privirile,ce cad surd și zgomotos,pe Inimile pline de infarcturi,ale Adevărurilor.
Înveșmântat cu mantaua dezolării,pe frigul de sfârșit de lume,al non-sensurilor existenței,pe buzele cuvintelor cărora,este veșnic înghețat,astfel încât de fiecare dată,disperarea ne invită,la patinaj de cuvinte,alături de moartea,care-și ascunde fardurile iluziilor,alături de oglinda spartă a creației,în care își privește chipul pe furiș,al propriei ființe,din care ne-a suflat și nouă viața,pe care ne-a ascuns-o,în buzunarul viselor deșarte,ale … Citește mai mult
Lacăte ferecate de Priviri,își poartă cheile nepotrivite,la brațul Ochelarilor orbi,pe care-i însoțim de fiecare dată,când ne pierdem,de noi înșine,pe aleile multicolore,ale Iubirilor,unde ne accidentăm adesea,cu Disperările,care ne ies în calea amară,de sfârșit de Lume,a Absurdului.
La revedere, iubito, a fost un vis frumosL-am scris împreună cu un creion grosLa revedere, frumoaso, a fost ceva tristPe care să-l iei cu tine-n paradisLa revedere, ți-am spus, hai pleacă odatăNu mai privi în urmă, ce a fost este soartaȘtiai că așa se va întâmplaNoi doi poate vom dispăreaLa revedere, mai fato, tu chiar … Citește mai mult