Ploua cu greață,
din privirile obscure,
ale întunericului,
care îți lăsase pașii grei,
încărcați de norii negri și reci,
ai singurătății,
peste inimile noastre de jar,
care se stingeau,
printre lacrimile stelelor căzătoare,
ale eternităților noastre de clipe,
ce se pierdeau anonime,
sub plapuma orizonturilor disperării,
care se scurg,
prin venele iluziilor vieții și morții,
pătându-ne privirile pierdute,
împreună cu absurdul care hrănește,
non-sensurile existenței.
unei lumi a nimănui,
pe care ne-am născut,
fără să ne întrebe nimeni,
nimic,
vreodată.
Sensul versurilor
The song reflects on the feeling of being lost and insignificant in a world that doesn't seem to care. It explores themes of loneliness, despair, and the absurdity of existence, highlighting the ephemeral nature of life and the inevitability of fading into anonymity.