Iapă murgă, toamna-și țese-n tr-o doară
Pe un dâmb de jnepeni coama ei ușoară.
Și din mers potcoavele-și aruncă
Sunetul albastru peste râu și luncă.
A pornit și vântul nevăzut acum,
Frunza o strivește-n zbrușii de pe drum.
Și-n scoruș sărută, schimnic cuvios,
Roșii stropi de sânge-ai Domnului Cristos.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de toamnă printr-o serie de imagini poetice, evocând un sentiment de melancolie și contemplare. Natura este personificată, iar elemente precum iapa murgă, vântul și scorușul sunt folosite pentru a crea o atmosferă contemplativă și spirituală.