Ce tot chemi câmpia mea sihastră?
Sau visez? Secara galopând
Fuge ca o călărime-albastră,
Satele şi codrii întrecând?
Nu secara, frigul fuge-n ceață,
Geamuri sparte, uşi căzând pe mal.
Sus pe cer chiar soarele îngheață
Precum balta care-o lasă-un cal.
Ce-i Rusia mea? O, ce-i? Prin cioturi,
Ce căuș zăpada-ți strânge-n rug?
Pe drum, câinii cu flămânde boturi,
Marginile zărilor le sug.
Colo, ei nu-şi vor mâna nesomnul,
Li-i uşor cu oamenii de sat.
Prunc i-a dat unei lupoaice, Domnul,
Omul, puiul crud, i l-a mâncat.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj dezolant și rece, personificat de Rusia. Versurile exprimă un sentiment de pierdere și deznădejde, sugerând o luptă pentru supraviețuire într-un mediu ostil, unde chiar și speranța este consumată.