Versuri corectate și adnotate
Câți morți au stat la masa asta,câți încă vor mai sta la eabând vinul rubiniu din coastamartirului de cafenea. Răpus și tăvălit prin curtespre beciul ca un buzunar,butoaie mari, butoaie scurteca viața cursă în pahar. Vom fi și noi închiși în scânduripoșirci sau vinuri mai de soi,băuți de zei, goliți de gândurica un butoi în … Citește mai mult
Îngrozitor ce negru poate fi nevăzulȘi mai îngrozitor de cunoșteai lumină,Ce o uităm; doar lipsa-i dă statutul de divinăAltfel, n-am ști nici fericirea.. dacă-i rozul!.Ar fi un simplu simț pierdut din cinci sau șaseȘi nici n-am ști să spunem „Ce frumos!”..Nici n-ar conta de cât ești de jegos;Am fi mai înțelepți cu mult, nu plini … Citește mai mult
Pășeam agale-n iulie de focCu soarele-n explozie de-atomȘi mă gândeam ce mic sunt deși-s om..Mai mic decât un câine hârjonind de joc.Cu creierul fierbinte de-amintiriGăseam că sunt total în handicapUitat pe-aici de lume de nu-ncapDe semeni încântați în preamăriri.Căci limba nu-mi servește la nimicChiar de vorbesc, căci nimeni nu ascultă..Nici nu mai știu, ori lumea-i … Citește mai mult
A început școală pe 14-15.. miliarde de ani lumină plecată-n spiraleși așezată în aula rotind concentric și cu tablă neagră, în zgomot de uraleexplozive.. Nu știu de lună, că n-aveam orbite pentru ea și nici nu strălucea,iar revenind la facultatea-n curs de-a naște din scrumuri fumurii, în perdeas-au încropit cursanți într-o alergare nebună de-a se … Citește mai mult
Vai de pomul care creștela margine de livadă:cine trece știu că-l pradăși de freamăt și de roadă.Vai și de copacul carecrește-n marginea pădurii:zi și noapte-l amenințăplumbul rece al securii.Of, că marginile-s greleși-ncep iară să mă doară.Vai de omul ce trăieștela o margine de țară.Grea securea. Ca securea.Cade, taie. Bietul, omul!Tot venitul de aiureastăpânește, vede Domnul.
Listen to Rasta Man specialI-auzi-l cum cântăO, dar asta man se.Poți să fii din România sau chiar din AfricaPoți să fi văzut o lume sau numai curtea taAcelași creier, o yooo!Avem cu toții.Poți să fii din Uagadugu sau chiar și din BagdadPoți să fii om de afaceri sau băiat sărac briceagA, nu contează că stai … Citește mai mult
Începutul poemului are insolenta stupidă a bonzilor,predică marșuri invadatoare, plânge de nerăbdareși neputință.Însă țesuturile tăcerii privite la microscopse sfâșie ca buzele prea sărateîn polenul umil al serii.Se trimit întemeietorii,cuceritorii supun rând pe rând rambleurileși debleurile unui deșert neted ca-n palmă;se asumă, se aduc la picioare împărățiile,se clădesc apeducte pe crusta tristelor noastre orgoliide oameni cruzi.De-ar … Citește mai mult
Ca leul în fața tabelului lui Mendeleevamusind feroasele-neferoasele,de-o neputință freneticăla sfârșitul de evÎntre Dumnezeu și Geneticăoasele,mă dor oasele.În tramvaie, pe-acoperișuri – mă apucă subito durere de oase ilogică,de care-i răspunzătorpitecantropul pititîn pădurea genealogică.L-o fi tras un curent glacial dinspre sudvreun strănut al naturii haotice,fiindcă-l simt și acum în ciolanul meu ud,congelat ca un fruct de … Citește mai mult
Râde iarba, şuieră-n uluceUn pustiu de vânt.Viaţă de beţiv şi hoţ voi duce,Ştiu, pe-acest pământ.După deal se-neacă ziua, parcă,Suflă tot mai greu.Sunt destui golani în lumea largă,N-oi fi numai eu.Câmp rusesc desfăşurând în zareIarbă, ploi şi nea.Să fi fost litvan? Ciuvas? Dar careCruce nu e grea?Cred, cum cred în taumaturgie-nCeasul meu frumos.Însuşi Crist prin şanţuri … Citește mai mult
Memento mori.Și dacă tot murim pe lumea astahai să murim frumos, ca niște prinți,eroică și tristă ne e casta,iar primăvara și-a ieșit din minți.Precum un viu avertisment al morțiine însoțește umbra pe pământ,e un memento zilnic, luat în porții,vendeta celor care nu mai sunt.Și poate că aici e tocmai iadulunui tărâm din alte galaxii,suntem visați, … Citește mai mult