Versuri corectate și adnotate
Stau lângă sobă, îi dau frigul,C-altfel nu s-ar răci..Mă chircesc cum covrigulŞi-aş boci..Şi-s cu capul în jos, ţin un scaun pe dos,Să-mi vină minteDin firele părului, ca lăncii aţos,Ordonat până-atunci.. Pierzându-mă-n prea mult cuminte.Iar foaia se-mpinge în bila de pastă,O-nghiteÎntr-o seară de iarnă nefastă,Creându-mi ispite..Sunt de mult ‘n timp de beznă,Trecut să-l câştig,Ca-n cartul de … Citește mai mult
De la Dorohoi încoaceToată lumea-i cu cojoace,Dar numai la mine-n satCojoace nu s-or purtat,Că-i satul dinspre valeȘi-s departe cojocarii.Promoroaca-i pe lăstarȘi cum o dat iarna iarM-am dus la un cojocarCa să-mi facă un pieptar,Un pieptar și un cojocSă nu-mi fie frig deloc.Eu îl cat la el acasăȘi el stă-n crâșmă la masă.– Gata sunt straiele … Citește mai mult
Frigul, scriitor pe geamuriCu zăpezile se joacăȘi le schimbă-n promoroacăAtârnând ciucuri pe ramuri.Din fereastra-mi înghețatăStau uitându-mă la cer:Norii, plumbuiți de ger,S-au strâns pată lângă pată.Trist și singur ca un greierVălul timpului rupându-l,Eu aștept să-mi toarcă gândulÎntr-un colț mai cald de creier.Iar afară numai fumulSubțiratec își ia zborul;Eu îmi leg de dânsul dorulȘi-n văzduhuri îi dau … Citește mai mult
Sufletul presimțea o iarnă adâncă, fulgeră însă în cer,e o vară bolnavă, soarele galben se scurge pe ziduri,vorbele tale-mi aduc o durere neașteptată.Am să ies în grădină cu un braț de altoiuri,merii se umflă de-o sevă tulbure,umedul vânt în decembrie răscoleștesimțul de mugure, adormitul, simțul de mugure.Cu un braț de altoiuri mai reci,mai puternice sub … Citește mai mult
Era o zi geroasă.Am îngropat pisica;apoi, i-am luat cutiaşi i-am dat focîn fundul grădinii.Puricii care-au scăpatde țărână şi de focau murit de frig.
Mă învelesc de frig…Mă învelesc de frig într-o speranțăcum se-nvelește soba nou zidităîn relieful de faianțăcu focul pururi logodită.Nu pune mâna peste mine dacă-i varăcăci n-ai să înțelegi nimicstimatǎ doamnă-domnișoarădin frig.Ci vino când nu merge nimeni,când nu avem picioare, vinodar mai ales când voi fi orb,lumino.
Vine-o pasăre și coase,în fuioare de mătase,Ale norilor atlase,De țări lungi și lunecoase…Vine-o față și descoase,Tot ce pasărea lucrase,Și cu genele-i lucioase,Ninge flori de nea frumoase,Și-apoi le preschimbă în raze,Argintând cărări și case…
Iarna. Fulgii podidescCerul, ca niște noițe.Stâlpii-n drum se-mpodobesc,Toți, cu albe căciulițe. Grâul ca să nu se striceSub a gerului pojghiță,Neaua i-a-mbrăcat cu grijăTot o albă căciuliță. Nu-s în luncă flori de loc;Nu mai are lunca salbă.Are-n schimb un alb cojocȘi o căciuliță albă. Sub zăpadă-i cald și bine;Grâu-și are odăița.Și, când primăvara vine,Se topește căciulița. … Citește mai mult
Mi-e mort copilul. Nimeniîn groapă nu ne simte;acolo-i frig fierbinte.
Între noi doi se crează universuri paraleleÎn fiecare zi mă chinui să deslusesc mistereÎn încercarea de a te păstra în vremuri greleSimt că pierd lumina provenită din steleAcoperă-mă cu fulgi de nea reci și greoiVreau să mă arunci plin de gheață în noroiVreau să nu mai simt deloc căldura dintre noiVreau să mor și să … Citește mai mult