Potopul ploii s-a topit în sine,
Furtuna toată s-a făcut nimic.
Serghei Esenin, mi-i urât cu tine,
Și silă mi-e privirea să-mi ridic.
(..)
Tu n-ai să scuturi frunzele ursuze,
Nici n-ai să dai prin cântece îndemn,
Neputincioase, roșiile-ți buze
Sunt pironite pentru veci pe lemn.
Pentru vecie, brațele și anii
Ți-a desfăcut stelarul tău Pilat
O Eli, Eli, Lama Sabachtani,
În asfințit coboară-mă treptat.
Sensul versurilor
The poem expresses a profound sense of despair and disillusionment. The speaker feels alienated and burdened by a sense of futility, referencing both the poet Sergei Esenin and biblical imagery to convey the depth of their suffering and longing for release.