Alba de mesteacăn
Sub fereastra mea
Cu omăt se-mbracă-n
Argintiu de stea.
Din voal subțire
Printre timpii groși
Își răsfiră fire
Ciucurii pufoși.
Stă cuprinsă-n vise
Și-n tăceri târzii
Strălucesc aprinse
Stele aurii.
Iară zarea-nceată
Rotind cercuri moi
Îi presoară-n pleată
Fulgii noi și noi.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal idilic, unde un mesteacăn alb este acoperit de zăpadă sub clar de stea. Imaginea evocă un sentiment de liniște și visare, în timp ce natura își urmează cursul în tăcere.