Versuri corectate și adnotate
Stă balai la geamuriMesteacănul nins.Proaspătă pe ramuriNeaua l-a cuprins.Ciucuri moi și floareDe argint i-a pusȘi-a țesut ozoareAlbe până sus.Tihna lângă poaleBlând s-a așternut,Fulgi de aur moalePâlpâie tăcut.Zările aleneDau în jur ocolȘi argint din geneScutură domol.
Alba de mesteacănSub fereastra meaCu omăt se-mbracă-nArgintiu de stea.Din voal subțirePrintre timpii groșiÎși răsfiră fireCiucurii pufoși.Stă cuprinsă-n viseȘi-n tăceri târziiStrălucesc aprinseStele aurii.Iară zarea-nceatăRotind cercuri moiÎi presoară-n pleatăFulgii noi și noi.
Un fragil mesteacănLa fereastra meaA-mbrăcat argintulFulgilor de nea.Crengile au toateUn tiv alb, pufos,Urculaș cu ciucuriAtârnând în jos.Și stă drept mesteacănulPicotind la gard.În văpăi de aurFulgii parcă ard.Ceru-n faptul zilei,Dulce strălucind,Crengile-i presarăȘi el cu argint.
Crângul drag, pe limba-i de mesteacăn,m-a făcut altminteri să gândesc.Triști cocori, în carduri lungi când pleacă,nu regretă că ne părăsesc.Ce să mai regrete? Doar în viață,marii treceri îi suntem supuși!Lanul lângă iaz, pierdut în ceață,pururea-i visează pe cei duși.Singur, într-a câmpului tristețe,vad cocori în nori de borangic..Nu-mi jelesc pierduta tinerețe,din ce-a fost, eu nu jelesc … Citește mai mult
Am auzit apusul de soare în cântecul mestecenilor,O melodie albă în tăcere,Am văzut o ceartă a pinilor.La căderea nopțiiMicile ierburi s-au grăbit în mineCu oamenii de vânt.„Aceste lucruri am trăit”, spuse maniacul,„Având doar ochi și urechi.Dar tu –Tu faci ochelarii verzi înainte să te uiți la trandafiri.”
Asemenea pielii de mesteacănești de argint și-nmiresmată:în ochii tăi găsi-voi sprijincând voi descrie primăvara.Măcar că nu știu cum te cheamă,nu-i început fără femeie:cu sărutări se scrie cartea(iar eu vă rog frumos, tăcețica ploaia să ne vie-aproape).Vă spun că între două mări,îmi e statura atârnatăprecum stindardul prăvălit.Pentru iubirea-mi nevăzutăsunt gata chiar acum să mor,chiar de s-ar … Citește mai mult
Tu ești o căprioară albă,ești trunchi subțire de mesteacăn,Diana ești, cu sâni de portocalăși ești un cuib de viespi.
De rouă strălucește iarba; mai repedeIzvorul treaz grăbește; mesteacănul se-nclinăCapul lui se leagănă în frunzeleCare foșnesc sclipind; dar înspre cenușiu.Se-ndreaptă norii înflăcărați în roșu,Anunță o trezire fără zgomot;Cum se ondulează mareele pe malDin ce în ce mai mari, mai schimbătoare.Hai vino, vino, nu te grăbi prea tare,Tu zi de aur, înspre vârf de cer!Căci zboară … Citește mai mult
La geamul meu, pe cer,Mâhnit, însingurat,Mesteacănul, de ger,Bogat înhorbotat.În ramuri, făr’ de rând,Ciorchini de albul colii,Priviri iluminând,Durează reci lințolii.Ard zori pe fața lor,Păreri de rău mă prind,Când păsările-n zborZbat fragedul argint.1842
Cruce albă de mesteacăn,Răsărită printre creste,Cine te cunoaşte-n lume,Cruce fără de poveste?Peste braţele-ţi întinseDin poiana fără flori,Uneori s-apleacă-n noapteCârdurile de corori.Şi-n tăcerea nesfârşităSub arcadele de brad,Nu s-aude decât plânsulCetinilor care cad.Cruce albă de mesteacănBiciuită de furtuni,Peste lemnu-ţi gol, doar lunaPune albele-i cununi.Ca de-o mână nevăzutăSlovele-ţi se şterg de ploaie;Tot mai mult te bate vremea,Vânturile te … Citește mai mult