Ambiguu râs îți tăia gura
spre a-mi da suferință deplină,
un ecou de mature angoase
reînverzea pentru a atinge carnea
cu semne obscure de bucurie.
Se auzeau cum trec anotimpuri de aer,
nuditatea unor dimineți,
labile raze izbindu-se.
Alt soare, din care a venit
această greutate de a-mi vorbi tacit.
Sensul versurilor
The poem explores themes of suffering and the passage of time, using natural imagery to convey a sense of melancholy and the weight of unspoken words. It reflects on the ambiguous nature of joy and pain, intertwined within the experience of existence.
