Salvatore Quasimodo – Se Auzau Trecând Anotimpuri de Aer
Ambiguu râs îți tăia guraspre a-mi da suferință deplină,un ecou de mature angoasereînverzea pentru a atinge carneacu semne obscure de bucurie.Se auzeau cum trec anotimpuri de aer,nuditatea unor dimineți,labile raze izbindu-se.Alt soare, din care a venitaceastă greutate de a-mi vorbi tacit.