orbul

Paris.Umblă și-ntrerupe-orașul, des,ce pe locu-i stins e doar o umbră,cum prin clara ceașcă trece, sumbră,o spărtură. Și pe el se țes,în răsfrângeri, lucruri fără nume,că pe-o frunză; el nu le pătrunde.Numai simțu-i treaz, de pare-o lumecă-ar cuprinde în mărunte unde:.un obstacol, o tăcere grea –,parcă-ar sta pe cine să aleagăși-și ridică, fără s-o retragă,mâna, ca … Citește mai mult