Vânt de promontoriu: n-a fost oare
fruntea-i ca un lucru luminos?
Vânt opus de vietăți ușoare,
întrupând-o unduios.
I-ai turnat pe sânii fragezi haina,
ca o presimțire în schimb?
Însă ea, știindu-și parcă taina,
sprintenă, cu câini și nimfe, -n timp
alergă spre-o țintă-ndepărtată,
încercându-și arcul și legată
cu centura ca un scut;
doar arar, din așezări străine,
smulsă și, -n mânie, frântă-n sine
de un țipăt de născut.
Sensul versurilor
The poem evokes a mythical and ethereal atmosphere, centered around a female figure named Diana Crețana. She embodies a sense of freedom and connection to nature, yet also experiences moments of internal conflict and pain. The poem explores themes of transformation, femininity, and the search for identity.