Salvatore Quasimodo – Păcătosul de Mituri
De-ale păcătosului de mituri,amintește-Ți inocența,o Eternule; și de extazele,și de funestele stigmate.Are semnul Tău de bine și de rău,și imagini în care suferăpatria pământului.
Versuri corectate și adnotate
De-ale păcătosului de mituri,amintește-Ți inocența,o Eternule; și de extazele,și de funestele stigmate.Are semnul Tău de bine și de rău,și imagini în care suferăpatria pământului.
Vânt de promontoriu: n-a fost oarefruntea-i ca un lucru luminos?Vânt opus de vietăți ușoare,întrupând-o unduios.I-ai turnat pe sânii fragezi haina,ca o presimțire în schimb?Însă ea, știindu-și parcă taina,sprintenă, cu câini și nimfe, -n timpalergă spre-o țintă-ndepărtată,încercându-și arcul și legatăcu centura ca un scut;doar arar, din așezări străine,smulsă și, -n mânie, frântă-n sinede un țipăt de … Citește mai mult
Ce simplu rostește bărbatul: „Sunt tânăr! ”Și, apoi, cât de greu e să-și zică: „Bătrân! ”…Că una-i să umbli cu viața pe umărȘi alta-i să tremuri cu moartea în sân!.Dar visul iubirii, același rămâneÎn sfera fragilă de lut adormit..Pe tinere brațe, pe brațe bătrâne,La fel de părelnic, se poartă un mit.
Fată mare cu tulpan,Ce-ai găsit la zeul PanDe te-ai dus cu el pe susFără nimeni să-ţi fi spus,Fără nimeni să-ţi fi datMai firesc sau mai ciudatDe-nţeles că-i dreptul tăuSă te-arunci orbeşte-n tăuDar să nu păţeşti nimic,Fată mare cu trup mic,Şi necopt şi neatins?Vatra-i rece, focu-i stins!
Știu foarte puțin despre bătrânNilul a fost brâul lui, cu crocodili,iar cea mai mare dintre piramideîi lâncezea în traistă, lângă un codru de pâine,și nu se putea înțelege cu oameniifiindcă vorbea cu mai multe voci deodată(de altfel, Turnul Babel n-a fost altcevadecât Homer beat),a inventat calul troian, în care-abia încăpea,și-a suprimat, cu un singur vers, … Citește mai mult