Amurgul mi-e o carte-mpodobită
cu scoarțe de mătasă, purpurii;
desfac încet lăcata aurită,
cu mâini tihnite, făr’a mă grăbi.
Citesc întâia foaie; ce-ncântare
se află-n tonul pașnic, liniștit –
pe-a doua, mai domol o-ngân îmi pare,
de visuri, la a treia-s copleșit.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea contemplativă și emoțiile profunde stârnite de frumusețea amurgului, asemănând momentul cu o carte prețioasă ce dezvăluie treptat stări de încântare și visare. Este o invitație la introspecție și la savurarea momentelor de liniște.