În astă noapte, când în vara moartă
pumnalul vântului fu împlântat,
la mine în odaie, lângă vatră,
profilul tău ţigan s-a desenat.
Livezi cu flori. Şi râuri – iatagane –
vopsite în floralul sânge pur.
Oleandri, luminişuri şi cabane.
Haiduci, vreo patruzeci, jur împrejur.
Ai deşteptat o umbră de măslin
lângă măceşul vechilor balade..
Sufletul tău din lut şi aer cade,
şi, părăsind altarul, arse lin
o simplă anemonă-adusă-n dar –
un înger alb din cântul popular.
Sensul versurilor
Piesa evocă o noapte de vară trecută, marcată de melancolie și amintirea unui profil țigan. Natura și elementele poetice se împletesc cu sentimente de pierdere și nostalgie.