federico garcia lorca

Rafael Alberti – Lui Federico Garcia Lorca, Poet din Granada

de

(Primăvară).Logodnicele-mi de uscat și mare,Coralul, Amaranta, Serpentina,Trifoiul apei, Roza, Leontina,Flori de sierre, aer și de soare,deschise boarei, ție-ți sunt aproape,cununa ta pe dune de coral,de amarant, de plante ale apeiacestei dimineți de cristal.O, vânt! Logodnicele mele-n jurîncununau prietenul meu blând,ce se-apleca pe-o dună, lângă mare.Cu mine-odată să v-aud cântând,voi, pești marini, zburdalnici pești de-azurși pești … Citește mai mult

Rafael Alberti – Lui Federico Garcia Lorca

de

În astă noapte, când în vara moartăpumnalul vântului fu împlântat,la mine în odaie, lângă vatră,profilul tău ţigan s-a desenat.Livezi cu flori. Şi râuri – iatagane –vopsite în floralul sânge pur.Oleandri, luminişuri şi cabane.Haiduci, vreo patruzeci, jur împrejur.Ai deşteptat o umbră de măslinlângă măceşul vechilor balade..Sufletul tău din lut şi aer cade,şi, părăsind altarul, arse lino … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Răscruce

de

Of, ce durere e să aiîndepărtate versuride iubire și minteapătată de cerneală!.Of, ce durere să nu porțifantasticul veșmântal fericirii tale: pieleabronzată și solară.(Pe lângă ochii meicuvinte-n stol rotesc.).Ce tristă e durereastrăvechii poezii,molipsitoare boalădeparte de-ape clare!.Ah, lung oftat jelindu-sesă bea din lirice aorte!Of, junghiuri de izvoareoarbe și mori fără făină!.Of, ce mâhnire e să n-aitristeți, ducându-ți … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Sfântul Rafael

de

I.Se opreau mașini închisepe un țărm cu stuf ciulit,valuri netezeau prin visetors roman și dezgolit.Le absorbea Guadalquivirulîn cristalul său matur,printre flori stratificate,printre nori reverberând.Copilașii țes și cântăale lumii întristărilângă vechile capotecufundate în obscur.Dar Córdoba nu tresaresub misteru-ncețoșat,chiar dacă ridică umbraaburi din arhitecturi,turnul marmurei și-afirmăsubțirimi de străluciri.Florile de staniu, fine,își revendică surâsuldin a brizei șerpuirepe arcada … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Balada Somnambulă

de

Verde, cât de drag mi-ești, verde,Verde vânt. Și ramuri verzi.Barca peste valul măriiși calul în munte, sus.Ea cu umbra-n cingătoareîn balconul tău visează,părul verde, verde fața,cu ochi de argint, ca gheața.Verde, cât de drag mi-ești, verde.Pe sub luna mea țigancălucrurile stau privind-oși ea nu le poate vede.Verde, cât de drag mi-ești, verde.Stele mari de promoroacăvin … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Gazelul Copilului Mort

de

În fiecare seară-n Granada,În fiecare seară moare-un copil.În fiecare seară apa se-așazăla taifas cu prietenii săi.Morții poartă aripi de mușchi.Vântul noros și vântul limpedesunt doi fazani care zboară prin turnuriși ziua-i un tânăr rănit.Nici un fir de ciocârlie nu era în văzduhcând eu te-am întâlnit prin grotele vântului.Nu era pe pământ nici o urmă de … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Corpul Prezent

de

Lacrimi pentru Ignacio Sánchez Mejías* (1935).Piatra-i o frunte în care visele se unescfără ape unduinde sau chiparoși înghețați;Piatra-i o spinare pentru curgerea timpuluicu arbori de lacrimi, cu irizații și planete.Am privit ploile cenușii dinspre valuriridicându-și plăpânde brațe zdrențuite,pentru a nu fi vânate de piatra zăcândăce i le desface fără să se ude de sânge.Pentru că … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Nunta de Sânge

de

Ce cioburi mi se înfig în gură!Pentru că am vrut să uitși am ridicat un zid de piatrăîntre casa ta și a mea.E adevărat. Îți amintești?Și când te-am văzut din depărtărimi-am aruncat nisip în ochi.Dar am călărit pe-un calȘi calul mergea la poarta ta.Cu înțepături de boldurisângele mi s-a înnegrit,și delirul îmi umpleacarnea de otrăvuri.Nu … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – M-Am Ridicat, M-Am Ridicat

de

M-am ridicat, m-am ridicatde Federico Garcia Lorca.M-am ridicat, m-am ridicatuscat și-am înverzit.Fata cu frumosul chipde pe ram rupe măsline.Vântul, iubăreț de turnuri,de mijlocu-i fin o ține.Patru călăreți trecurăpe-andaluze iepe sureîmbrăcați în verde-albastru,cu lungi pelerine-obscure.„Vino-n Córdoba, fetițo!”Dar copila nu-i aude.Și trecură trei toreros,talii trase prin inele,îmbrăcați în strai oranj,cu săbii de-argint din stele.„Hai, fetițo, la Sevilla!”Dar … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Poetul Îi Cere Dragostei Să-i Scrie

de

Iubirea mea lăuntrică – o, moarte vie –eu în zadar aștept cuvântul tău gravatși mă gândesc, ca floarea care s-a uscat,că fără mine de trăiesc îmi ești pustie.E aerul nemuritor. Și piatra arsănu știe umbra și nici nu o evită.Nu am nevoie în inima-mi rănităde mierea grea pe care luna o revarsă.Dar eu te-am chinuit. … Citește mai mult