Rafael Alberti – Lui Federico Garcia Lorca

În astă noapte, când în vara moartăpumnalul vântului fu împlântat,la mine în odaie, lângă vatră,profilul tău ţigan s-a desenat.Livezi cu flori. Şi râuri – iatagane –vopsite în floralul sânge pur.Oleandri, luminişuri şi cabane.Haiduci, vreo patruzeci, jur împrejur.Ai deşteptat o umbră de măslinlângă măceşul vechilor balade..Sufletul tău din lut şi aer cade,şi, părăsind altarul, arse lino … Citește mai mult