Michelangelo – 177
Trăiește-n noi și zace-aici divina / splendoare, dusă-n moartea hrăpăreață. / De s-ar apăra cu … →
Trăiește-n noi și zace-aici divina / splendoare, dusă-n moartea hrăpăreață. / De s-ar apăra cu … →
Spre-a fi mai vrednic, de-acest dar minune, / de prietenia voastră ideală, / gândeam, înaltă … →
Cum văd că-i e nădejdii mele, doamnă, / credința ta, puțină și târzie, sorbi-voi bucurie … →
Când o bunăvoință mare leagă, / putând și morți la viață să deștepte, / când … →
Cum plângi ceri, Amor, pentru desfătare, / pe cât mai crud, pe-atât te iubesc foarte, … →
O, ce alese desfătări procură / integrei minți întâia dintre arte, / ce oglindește-n lut … →
O gingaș copil de rege când în haina-ți înfoiată, / Treci în faetonu-ți mândru… se … →
Că sufletu-mi desprins e viu, nu zace, / dovadă-i spaima ce în vii deşteaptă, / … →
În ochii tăi frumoși și calmi văzură / setoșii ochi ai mei nu o himeră, … →
O, inimă ce milei stai departe, / la coajă dulce și la miez amară, / … →