Că sufletu-mi desprins e viu, nu zace,
dovadă-i spaima ce în vii deşteaptă,
deşi par fără el; atare faptă
cel mort în totul nu o poate face.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că sufletul, chiar și după moarte, continuă să existe și să influențeze lumea, generând spaimă și amintind de viața trăită. Versurile sugerează o formă de existență post-mortem activă, capabilă să lase o amprentă asupra celor vii.