Michelangelo – 88
Văd chip aprins de-o rece-nflăcărare / arzându-mă, el rămânând de gheață, / simt o putere-n … →
Văd chip aprins de-o rece-nflăcărare / arzându-mă, el rămânând de gheață, / simt o putere-n … →
Pesemne milei ca să-i simt îndemnul, / să nu râd de greșeli, rob îngâmfării, / … →
Minune-i că am ars, vecin cu focul, / și încă ard când stins e în … →
Sub genele frumoase / Amor puterea-și scoase, / când sfidez arcu-i: în amurgul vieții. / … →
Un om într-o femeie, înainte de zei / vorbește prin gura ei; / la vorbele-i … →
Deșteaptă multe-n ochii-mi suferință / și-i simte lumii, inima, amarul… / De n-ai fi fost … →
Din veci natura-nvață, / făcând copila și femeia, / cum s-o desăvârșească pe aceea / … →
Prin doamna-mi aspră și frumoasă-apare / cel bun frumos, cel rău urât; de-acee / mă-întreb … →
Aș fi scăpat de apriga arsură / prin chiar săgeata și prin însuși darul, / … →
O, ce alese desfătări procură / integrei minți întâia dintre arte, / ce oglindește-n lut … →