Deșteaptă multe-n ochii-mi suferință
și-i simte lumii, inima, amarul…
De n-ai fi fost Tu însuți mie darul,
ce n-aș fi făcut din biata-mi ființă?.
O, iartă-mi vajnica obișnuință
și-ndreaptă contra pildei rele farul
în beznă-mi! pentru cei ce le dai harul,
aceasta-i marea Ta făgăduință.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința profundă și căutarea iertării și a luminii într-o lume întunecată. Vorbitorul își recunoaște dependența de o forță superioară și speră în promisiunea acesteia de a aduce har și îndrumare.