Pablo Neruda – Adunare Sub Noile Steaguri

Cine-a mințit? Lujerul crinului
e rupt, întunecat, de ne-nțeles; totul
e plin de răni și strălucire moartă.
Totul, creasta valului din val în val,
imprecisul tumult al chihlimbarului,
până și întunecatele dangăte de clopote.
Mi-am construit sufletul astfel, am ascultat
toate duhurile funeste, iar noaptea
am ieșit să-mi sădesc rădăcinile:
am descoperit amărăciunea țărânii:
totul a fost pentru mine noapte sau fulger:
port ceară tainică sub frunte
și risipesc cenușă înapoia mea.

Sensul versurilor

Piesa exprimă un sentiment profund de deziluzie și suferință. Vorbitorul se simte rănit și trădat, căutând în întuneric și amărăciune un sens, dar găsind doar moarte și cenușă.

Lasă un comentariu