Versuri corectate și adnotate
Ai înghițit totul, ca distanța,Ca marea, ca timpul.În tine totul s-a scufundat!Era ora fericită de asalt și de sărut,Ceasul vrăjii care ardea ca un far.Păcatul pilotului, furia unui scafandru orb,turbulența de beție a iubirii,în tine totul s-a scufundat!
Albină, ţi-ai aruncat zumzetul în sufletul meu,îmbătată de miere, şi zborul ţi-l purtai în dulci spirale de fum.Eu sunt cel fără speranţă, cuvântul fără ecou,şi cel care a avut totul, pierzând totul.Ultima legătură, în tine scârţâie ultima-mi năzuinţă.În ţinutul meu searbăd tu eşti ultima roză.O, tu care eşti tăcută!Lasă-ţi privirea adâncă să se închidă. Acolo … Citește mai mult
Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.Scrie, de exemplu: «Noaptea este înstelată,iar stelele tremură în depărtare, albastre.»Vântul nopții se întoarce pe cer și cântă.Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.O iubeam și uneori și ea mă iubea.În astfel de nopți o țineam în brațe.Am sărutat-o de atâtea ori sub … Citește mai mult
Matilde, unde eşti? Eu am băgat de seamă,că între-a mea cravată şi inima vitalăe o melancolie ce-o simt intercostală;căci nu îmi mai răspunzi când gura mea te cheamă.Din energia ta voiam să-mi dai luminăşi am privit speranţa şi-am devorat-o bine,dar cât de goală-i casa când este fără tine,rămân numai ferestre ce plâng şi-amar suspină.Tăcut, acoperişul … Citește mai mult
Mint cei ce-au spus că luna pierdută-i pentru mine,ce-mi prevestiră soarta cu firea-i nisipoasă,ce-au spus atâtea lucruri cu limba lor tăioasă:a cosmosului floare au vrut să o termine.„Nicicând n-o să mai cânte sirenele în maredin ambră, ci doar oameni şi-atât o să mai fie”.Şi-şi mestecau hârtia mereu cu frenezievoind să îmi cufunde chitara în uitare.Eu … Citește mai mult
Smaraldul din pădure, cu-a lui răbdare toată,Rivera în pictură l-a căutat, se știe,ca și vermilionul, cea floare sângerie,și-a pus lumina lumii pe fața ta pictată.Ți-a conturat și nasul c-o tușă pe măsură,scânteia din pupile ce arde ca nebunași unghii pentru care te-a pizmuit și luna,și-o piele estivală, și-un pepene de gură.Și capete el două ți-a … Citește mai mult
Pentru fiecare dintre aceste zile întunecate precum pistoalele vechi,și deschise la soare ca niște boi imenși și roșcați,abia susținuți prin aer și de vise,dispărând brusc și pentru totdeauna,nimic n-a schimbat perturbatele mele origini,iar inegalele dimensiuni ce-mi aleargă prin inimăaici se hrănesc zi și noapte, în singurătate,acoperind triste și răvășite cantități.Așadar, precum o santinelă ajunsă oarbă … Citește mai mult
În nesfârșirea mea nesigură, eu sunto fiară de lumină, încolțităde frunzele și de greșeala sa:pădurea-i deasă; semenii mei trecpe-aici, foind, se-ntorc sau rătăcesc;Eu mă retrag în vreme-aceasta însoțitde garda mie azi de timp impusă:tălăzuiri de mări și aștrii nopții.E larg; puțin e, rar și este totul.De ochii mulți văzuți de ochii mei,de-atâtea sărutări pe gura … Citește mai mult
Vreau mâna ta pe ochi, când mor să-mi curme chinul;Și vreau lumina ei și-a grâului răcoaresă-mi dea încă o dată o prospețime mare;să simt c-a ta blândețe îmi schimbă brusc destinul.Vreau să trăiești când dorm și-aștept a ta plecare,vreau să auzi cum vântul pe la urechi îți sună,să simți aroma mării sorbită împreună,să calci nisipul … Citește mai mult
Fluture țesut, veșmântAgățat de copaci,Înecat în cer, derivatÎntre rafale și ploi, singur, singur, compact,Cu haine și păr în zdrențeȘi centrele corodate de aer.Nemișcat, dacă rezistiAcul răgușit al iernii,Râul apei furioase care te bântuie. Albastru deschisUmbră, buchet de porumbeispart noaptea printre florile moarte:Mă opresc și sufărcând mănânc un sunet lent plin de frigÎți întinzi înroșit de … Citește mai mult