Și-acel Castron întors, de-i zic ei Cer,
Sub care-n tină ne târâm, stingher –
Nu implorați la el vreun ajutor,
Că-i nevolnic ca noi și efemer.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune pesimistă asupra existenței umane, sugerând că cerul, simbol al divinității, este la fel de neputincios și trecător ca și oamenii. Îndeamnă la a nu căuta ajutor în exterior, deoarece totul este supus efemerității.