Scoală, idol viu, și vino, inima de ne-o alină,
negura de griji s-o-mprăștii, chip care ne dai lumină!
Adu, plin cu vin, ulciorul, iute să-l sorbim, – nainte
de-a se frământa-n picioare lutul nostru din morminte!
Sensul versurilor
The poem expresses a longing for solace and light in the face of life's worries and the inevitability of death. It calls upon an 'idol' to bring comfort and urges the enjoyment of life's pleasures before mortality claims us.
