Nichita Stănescu – Trei Cai

Ea mi-a spus, căci mă iubise,
despre marele Ulise,
care tocmai plânsu-mi-se
de rău gând, de negre vise.
El mi-a spus, căci mă urâse,
despre lucrurile plânse,
despre vremurile scurse,
despre patemile duse.
Ei mi-au spus, căci mă uitară,
despre-o grea şi dulce seară,
când trei magi din Sud picară
cu trei cai de sare-amară.
Cu trei cai de unt-de-lemn,
cu trei cai de lemn solemn,
cu trei cai de rădăcină
în zăbale de lumină.
Cu trei cai de chiparos
cu trei cai sculptaţi din os
de din osul meu din piept
potcovit şi înţelept.
.. de când tu l-ai sărutat
cu un tandru nechezat.