Ulise

Dante Alighieri – Infernul

de

Cercul al doilea. Judecătorul Infernului: Minos. Păcătoșii dindragoste. Francesca da Rimini și Paolo Malatesta.Povestea lor de dragoste și de moarte.Din primul brâu am coborât astfelîn cel de-al doilea, ce mai strâmt rotește,dar chin mai mare adăpostește-n el.Acolo-n prag stă Minos și rânjește, greșeala cată, iar apoi, turbat, precum își-nvârte coada lui, menește.Ajuns în fața-i, duhul … Citește mai mult

Traian Chelariu – Asemenea Circei Tu pe Fiecare

de

Asemenea Circei, tu pe fiecareîl schimbi în fel și chip de dobitoace,cu ale farmecului tău mijloaceîl faci să ia neascunsă-nfățișare.Și-l lași să urle-adulmece, să joace,să-și dea-n vileag întreaga tulburareși rât și bot și colț și păr și ghiareși nerușinea ce-n priviri îi coace.Te ocolesc corăbierii, nimenu te-a văzut nepedepsit și li senăzare numai marea ta … Citește mai mult

Salvatore Quasimodo – Insula Lui Ulise

de

Pierdută-i antica voce.Aud rezonanțe fugare,uitare de noapte deplinăîn apa-nstelată.Din focul cerescnaște insula lui Ulise.Fluvii lente duc arbori și ceruriîn murmur de țărmuri lunare.Acolo, iubito, albinele-și duc bogăția:timp al prefacerilor, taină.

Stefan Augustin Doinaş – Ulise

de

Tu, cel ce ca Ulise vii acasă,ajuns în prag, privește-o clipă-n sus:Apollo te mai ține-n marea-i plasă,ca pe-un vânat captiv, dar nesupus.Ce ochi cumplit! Te-a urmărit pe ape,și te-a văzut tinzând spre-acest limanacelași braț ce-a izbutit să scapede dulci îmbrățișări și de dușman.Cu lănci de foc ți-a măsurat în lumedistanța dintre inimă și lut.Acuma stă … Citește mai mult

Marin Sorescu – Ulise

de

Când mă gândesc ce mă așteaptă și acasă,Porcii aceia de pețitori,Beți chiori, slinoși pe armurile din cuierJucând toată ziua tablePână li se înmoaie și mușchii și zarurile,de-a valma,Că numai de însurătoare nu mai sunt buniChiar de-ar cere în căsătorie o babăMai ceva decât Penelopa(O fi îmbătrânit, într-adevăr și ea?).Și femeia aceea, plângăreață, pe de altă … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Marea

de

Marea.Înainte ca visul (sau teama) să țeasăMitologii și cosmogonii,Înainte ca timpul să se transforme-n zile,Marea, marea veșnică, exista deja, era.Cine este marea? Cine este acea violentăȘi străveche ființă care roade piloniiPământului și este una singură și mai multe mări în același timp?Cine-o privește o vede pentru prima datăMereu. Cu uimirea pe care-o trezescLucrurile elementare, frumoaseleSeri, … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Odiseea Cartea Douăzeci și Trei – 178

de

O dreaptă răzbunare a săvârșit,Oțelul spadei, fapta cuvenită.Săgețile și lancea ascuțităVărsat-au sângele nelegiuit.Necontenit luptând cu piedici grele,Ulise la nevastă-a revenit,În ciuda unui zeu care-a stârnitFurtuni potrivnice și vânturi rele.Regina credincioasă se odihneșteLa pieptul regelui. Dar unde-i oareBărbatul ce de-atâta timp pe mareDucând un trai de câine rătăcește?El vrăjmășia soartei o-nfruntaZicând că Nimeni numele-i era.

Jorge Luis Borges – Surghiunitul (1977)

de

Cineva străbate cărările insulei Ithacași nu-și amintește de regele său, care a fost la Troiacu mulți ani în urmă;cineva se gândește la pământurile moșteniteși la plugul cel nou și la feciorul săuși poate că e fericit.La capătul lumii, eu, Ulise,am coborât în Hadesși am văzut umbra tebanului Tiresias,care a dezlegat iubirea șerpilor,și umbra lui Hercule,care … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Odiseea

de

O dreaptă răzbunare a săvârșitOțelul spadei, fapta cuvenită.Săgețile și lancea ascuțităVărsat-au sângele nelegiuit.Necontenit luptând cu piedici grele,Ulise la nevastă-a revenit,În ciuda unui zeu care-a stârnitFurtuni potrivnice și vânturi rele.Regina credincioasă se odihneșteLa pieptul regelui. Dar unde-i oareBărbatul ce de-atâta timp pe mareDucând un trai de câine rătăcește?El vrăjmășia soartei o-nfruntaZicând că Nimeni numele-i era.