E tare frig, amarnic frig,
divin senin de sticlă
și pomii suri cu ramul gol
reînfloresc pe ziduri.
Resfiră vântul zurgălăi
lipind pe geam petale,
pitici voinici în aer dau
cu lăncii de mătase.
Prin vine sau aievea-n gând
petrece un susur rece…
descântă Grieg fiori de frig
și-n nefire piere.
Dar stăruie pe cer de ger
un soare sur de gheață
ce viață dăruie și dă
zăpezii strălucire.
pentru Peer Gynt
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal rece și senin, evocând o stare de melancolie și contemplare. Natura, deși aspră, oferă o frumusețe subtilă și o strălucire efemeră, sugerând o dualitate între frig și viață.
