Versuri corectate și adnotate
Zăpada strălucește în amurgNici o urmă nu-i pe eaTărâmul ascuns de lumeEste împărăția mea,Aici e totul ca furtuna ce-o trăiescȘtiu c-am încercat, nu pot s-o opresc.Nu te arăta, nu-i primiFața bună tu trebuie să fiizăvorul tras și încuiat, dar au aflat.S-a întâmplat, s-a întâmplatEu nu am mai rezistatS-a întâmplat, s-a întâmplatPe un alt drum am … Citește mai mult
Nici azi nu-mi aduce nimic lumina,Și timpul sfârșește în gând și-așteptare,Voi fi (dar mai pot eu să fiu?) ca grădinaCe-n ger împietrește, cu pomii în floare.
Totdeauna, ce-are-a faceTitlul când, ca un erou,Soarbe-dușcă-n ger tenace,Strigă iar un număr nou.
Gerul iar trage cu tunul,Dârdâie-al pământului cățel,Adevarul se-mparte la unuȘi rămâne la el.Mișună albul pe câmp,Furnicarul acesta de fulgi!Saltul iepurelui plăpândCu un țipăt îl frângi.
Curând totul se va terminași vom călători împreună departe în gerpe o nesfârșită câmpiepână când caii noștri de gheață vor nechezapână când caii noștri de gheață se vor topi sub noi
Doamne, tu te ții de glume?Nu ne vezi mizeria?Pentru ce-ai lăsat pe lumeGeruri ca-n Siberia?. Nu mai este mămăligă,Vremile-s teribile.Astăzi toată lumea strigă:„N-avem combustibile! „. Nu e chip de dimineațăSă mai bați trotuareleCă-ntr-o clipă îți îngheațăNasul și picioarele. Astă-noapte mi se pareGazda mea, Emilia,S-a-ncălzit la lumânareCu toată familia!. Casele sunt dezolate:Sobele și vetreleStau cu gurile … Citește mai mult
Iarnă grea geroasăCâteva vrăbii se adunăLa ușa înghețatăÎmpart cu eleUltimele firimituri ale pensiei
Ieși în pragieși la gerul ierniișiaburul propriei tale suflări îțisare-n piept precumo panteră domesticită.
Joacă fulgilor – aiurare subțire.Un pom fructifer– nu știu ce fructe facenu l-am văzut decât iarnarodind scatii și sticleți.Drum alb.Așezarea sucită răsucindu-seîn sine. Psihologie fals problematică –mai încolo se-nfundă.Câteva case – fumul de dimineață.Rufe albe – stacojii – albastreprinse pe-o frânghieforme înghețateclătinându-se încolo-încoace.Ger. Uscat exemplar.O tobă uscată – ziuao piele domestică tăbăcităfoarte întinsă pe forma … Citește mai mult
Puternic arde-a stelelor arcadă,Calea Lactee se prelinge lent.Iar curtea troienită de zăpadăE doar un licăr, viu, fosforescent.Lumina vânătă şi argintie,Luminile lui Orion din cer,Te-mbracă, pură, ca-ntr-o feerieVrăjind ninsorile captive-n ger.Fosforic aburesc zăpezi, şi – iatăZăresc cum scapără din gene-acumPe umerii tăi leneş aruncată,Blana de gheaţă ca un alb parfum,.Cum pâlpâie cerceii, cum palpităÎntunecaţii ochi ca … Citește mai mult