Își lăsase atâta de repede ochii în jos,
ca pe două satâre ascuțite și sclipind,
tăind gâturile vulturului bicefal și ierbos,
în sânge lăsându-l zbătându-se și murind.
Un miros de ouă sparte
mă umpluse din departe, –
zeul îmi întoarse spinarea și șira spinării,
arc de vânătoare mi se făcuse orizontul mării!
Nu mai puteam trăgând să-l omor, –
cerșeam aer, aer, aer,
prin care să plec în zbor,
înfrângerea mea schimbând-o
în vaier.
din volumul Operele imperfecte, 1979
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de înfrângere totală și disperare. Vorbitorul se simte sufocat și incapabil să scape de o situație distructivă, căutând disperat o cale de ieșire.