Versuri corectate și adnotate
Rezemat în cot, pe-o ranătolănește Buda-n templu:cap de aur, trup de aur.Artă moartă, te contemplu!Aoleu, mă doare văzul:un furnic, de nu știu când,scormonește-n ochiul Budei.Buda doarme lăcrimând!Of, mi-e milă! Of, mi-e jale!Aș sufla furnicul, darochiul Budei mă ținteșteprintre lacrimi, avatar.
Din răsărit lumina se destramăPe cerul de-un albastru-nduioșat;M-am deșteptat, la ce m-am deșteptatCând nici un glas al vieții nu mă cheamă?.Prin simfonia muzicii ce începeVoi rătăci și astăzi inutilȘi voi purta, prin vraja lui april,Tristețile-mi pustii ca niște stepe.Prin năvile ce-n valuri de aromăTransportă bogății din port în port,Oh! sufletu-mi steril ca un astruIar va … Citește mai mult
Salvează-mă… nu sunt pregătităSalvează-mă… salvează-mă de minePot vedea motivul perfectVreau să-l văd în mintea taPot simți sezonul perfectSpunându-mi să mă duc înăuntru.Pot vedea quintoul perfectVreau să îl deschid pentru tinePot vedea umbra perfectăSpunându-mi să te urmăresc.Salvează-mă… nu sunt pregătităSalvează-mă… salvează-mă de mineSalvează-mă… nu sunt pregătităSalvează-mă… salvează-mă de mine.Pot vedea motivul perfectVreau să-l văd în mintea … Citește mai mult
Din lira spartă a mea cântareZboară-amortită, un glas de vânt,Să se oprească tânguitoarePe un mormânt! Oare femeia pe care mieDumnezeu sântul o-a destinatÎn patu-acela de cununieS-a-nfășurat? O caut, gându-mi și-o-nchipuieșteDar n-am văzut-o de când eu sunt…Oare amorul ce îmi zâmbeșteE în mormânt?
Fragii bolnavi — în primul rând, cerul bolnavși care aruncă luminiscențe mortuare pe fețelecelor din jur — (și tu ești la mijloc, și ostrețelegardurile dinspre cărarea prăvălită spre apă puhavbolborosind, dincolo nu-ți mai ascund spaimape care o ai despre locul acesta de putreziciune și lespeziascunse prin iarba bătută de vânt).Arborescenteabia verzi și legănate dar străvezii-mi … Citește mai mult
Cu botnițe pe ochi…Cu ochi sub pleoapeAccelerareas-a sustras păreriicrezută de o urmăfără pași…dar ploaiaa spălat asfaltulrupând din elbucăți întregi de urme;părerea s-a-ntețitdar pași au rămascu botnițăpe pleoapescurse-n orbite…n-am lacrimi să mai plâng!
O casă părăsită– e casa nimănui –o temniță uitatăși strânsă între tâmplesub fruntea meapierdută.Zăvoru-i ruginitși geamurile-s sparte –și plouă nesfârșitși plouă cu imaginice nu mai au cuvinte.Mă descompunîn totul ce visasemdar nimeni nu a pusîn poartă-o cruce!.Pe unde mă voi duceoare..
Zi, armonică! Plictiseala nu se ascunde.Degetele armonistului curg unde.Bea cu mine, cățea parșivă,Bea cu mine, cățea guralivă.Toți te-au iubit.Toți te-au stâlcit.Toți te-au mânjit!Ce te uiți cu albăstrelele tale, ca florile,Ori vrei una în bot?.Ești bună de pus sperietoare, ciot,Să alungi ciorile.Până în ficați, până în rărunchi,Mă chinui, mă tai, mă îngenunchi.Armonica, armonica să nu stea!Bea, … Citește mai mult
Infernul e cantina,transpir prea in adancpurgatoriu’ e in minerespir prin gandfalimentu’ in ochii meidemonii in varf, nu ma ating de eiesecul se simte la orice actiuneincerc sa mint la a mea ratiune.Trenu’ trece doar o datatrenu’ a trecut doar odatanu s-a oprit la mines-a oprit la alta statieam realizat ca sunt doar o fractieca numaru’ … Citește mai mult
Un fum mai trage, aruncă țigarea, și pe ea o ia în brațe…Atunci realizează că a greșit…Dar acum nu mai contează nimic.Ei, în sfârșit, s-au regăsit,El îi spune că o iubește, ea îi răspunde la fel.Sunt doi copii ce în viață au doar un țel:Să fie împreună, să treacă peste toate,Să lupte cu toți până … Citește mai mult