Ecou de văi răsună-n tine, surdă,
bisericii cu turnul răsucit…
Închid pereții umeziți din schit
descătușate plesnituri de durdă.
Zadarnic orologiul împarte
cădelnița înclătinată-n loc…
…Ți-a fost luat în gene noaptea foc
dar clipa e-n mări… departe…
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și izolare într-un cadru spiritual și natural. Ecourile trecutului răsună, iar timpul pare să își piardă sensul într-un loc izolat, sugerând o pierdere a speranței și o distanțare de prezent.