Lui Eugen Simion.
Tată vitreg sunt poeziei
şi văr prin alianţă
cu steaua polară.
Nenorocitul de mine
ca un plebeu
am intrat în această
obilă familie,
ca un ins din afară,
ca un meteorit
fără substanţe organice în pântec,
edemonstrând nimic,
nici că viaţa a venit
de altunde,
nici că s-a născut
la faţa locului.
Ah, sunt un vitreg,
şi pe deasupra fără de doi.
Un străin faţă de unu
Un străin de unu
Un străin al unului…
Sensul versurilor
The poem expresses a feeling of alienation and not belonging within the realm of poetry. The speaker feels like an outsider, a 'stepfather' to poetry, lacking the inherent connection or organic substance to truly belong. It explores themes of identity and the struggle to find one's place within a defined artistic tradition.